Nush altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la cei 18 ani, imi vin in minte si in suflet multe amintiri si sentimente, care cu trecerea anilor s-au domolit in ceea ce numim "maturizare."
Si totusi iti mai aduci aminte cum era sa simti ca lumea este mica si ca orice gand poate prinde aripi spre a se concretiza intr-un fel; ca imposibilul este provocarea de care ai nevoie de a te incerca si a te dovedi; nonconventionalul este ghidul intr-un prezent continuu fara trecut si fara viitor; totul se joaca pe o carte a carui miza de multe ori nu este importanta?
interesant este ca toate aceste trairi interioare sunt numite nebunie sau dragoste. Cine poate spune ce este corect sau gresit? poate asta inseamna sa traiesti cu adevarat in loc sa-ti cumperi fericirea in rate. si totusi se poate altfel? Acest Procust al zilelelor noastre nu accepta fericire decat in doze mici. Toat lumea moare dar nu toata lumea stie sa traiasca.
oare ce este mai trist? ca atunci cand suntem tineri alergam cu capul inainte si apoi cand am vrea sa alergam nu ne mai tin picioarele si nici capul, traumatizat de atatea lovituri primite in tineretea tumultoasa.
iti mai aduci aminte cand aveai doar 18 ani si erai un nebun care iubea fara bani?
S-au schimbat multe de atunci?
Underwater Love
Acum 14 ani
