Vous, les Montagnes, donnez-moi un corps!


Donnez-moi un corps,
vous, les montagnes,
les mers,
donnez-moi un autre corps,
que je puisse decharger ma folie
en plein!


Pamantule larg fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei napraznice inimi,
prefa-te-n lacasul furtunilor, cari ma strivesc,
fii amfora eului meu indaratnic!


Mais je n'ai que toi, mon corps passager.....

vineri, 11 iunie 2010

Semn

Azi mergeam cu transportul in comun si langa mine era un loc liber. Se asaza un domn si imi da sa citesc urmatoarea poezie.

Cateodata chiar nu ai nevoie de mai mult.

Invata de la ape sa ai statornic drum
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi

Invata de la soare cum trebuie sa apui
Invata de la piatra cat trebuie sa spui
Invata de la vant ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci

Invata de la toate ca toate sunt surori
Cum treci frumos prin viata, cum poti frumos sa mori
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat
Invata de la nufar sa fii mereu curat

Invata de la vultur cand umerii ti-s grei
Si du-te la furnica sa vezi povara ei,
Invata de la greier cand singur esti sa canti
Invata de la luna sa nu te inspaimanti

Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor
Invata de la toate ca totu-i trecator

Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Sa inveti din tot ce piere, tu, sa traiesti in veci!

miercuri, 24 martie 2010

Te inteleg........sau te aud?

Azi am participat la o sedinta de "interactiune cu managementul", si printre picaturi de gandire corporatista s-a ajuns la subiectul de a empatiza. Ce inseamna si daca se poate vorbi despre asa ceva in realitate si in afaceri. Si avand in vedere ca persoana care vorbea ne-a zis ca nu crede in asa ceva ne-a pus pe noi, in jur de 20 de tineri sa ne dam cu parerea.Si? Si cam nimic.Te inteleg nu inseamna epatizez.
Exemplu: Ai nevoie de o hartie de la stat/ banca. Te invoiesti de la servici, in schimbul a diverse promisiuni, alergi prin trafic si imbulzeala ca sa jungi cat mai devreme, te asezi la o coada ca sa iei un bon de ordine, si apoi la alta ca sa iei formular de completat, intrebi in stanga dreapta la care din ghisee trebuie sa stai, si dupa multi umeri ridicati si raspunsuri contradictorii iti alegi o coada, folosind tehnica ala-bala-portocala, dupa cel putin juma' de ora iti dai seama ca ai depasit cu mult ora la care ai zis ca o sa ajungi la munca, te gandesti la alte promisiuni de revansare si scuze penibile, intre timp coada inainteza cu pasul furnicii, niste pensionari care oricum nu au nimic de facut toata ziua se mai baga in fata "pentru informatii" si uita sa mai plece, si incepe sa ti se ridice pulsul, dar te calmezi zicand ca macar nu se intampla in fiecare zi, si in cele din urma, ajungi la capatul drumului, inmanezi actele si auzi "imi pare rau, dar va lipseste "x" si trebuie sa mergeti la "y" si apoi sa reveniti, si atunci iti vine in minte imaginea taurului la corida si cu o voce gatuita "Doamna, itelegeti ce inseamna asta?"raspunsul vine calm si rar, ca de la o rumegatoare "Inteleg, dar nu va pot ajuta"
Acest "te inteleg", este o afirmatie perfect adevarata. Se traduce prin "Cuvintele pe care mi le spui, le aud si creierul meu le decodeaza si rezulta ca folosim acelasi limbaj de semne."
Se poate spune ca exista empatie?
De fapt adevarata intrebare este "Intelegi de fapt tot ce a trebuit sa fac ca sa fiu aici, azi, la aceasta ora??? "
De cate ori nu folosim acest "inteleg" incercand sa calmam, sa oferim alinare cand mai simplu ar fi sa spunem "te aud", ca pana la empatie este cale lunga.
Definitie: Formă de intuire a realității prin identificare afectivă;Tendință a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică.
Simplu! Te inteleg este legat de cognitie, de creier si celalt te inteleg este legat de suflet. De ce? De ala care nu stim unde este, dar prin care traim si simtim. Ala pe care il folosim din ce in ce ma putin incat avem parinti care nu-si merita acest nume si semeni care ne sunt mai mult calai decat frati sau prieteni.
Cand o sa incepem sa privim, ascultam, vorbim cu sufletul, in loc sa folosim forme ale materiei?
Mai stim cum?

luni, 1 februarie 2010

am doar 18 ani.......sunt nebun, iubesc si nu am bani...

Nush altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la cei 18 ani, imi vin in minte si in suflet multe amintiri si sentimente, care cu trecerea anilor s-au domolit in ceea ce numim "maturizare."

Si totusi iti mai aduci aminte cum era sa simti ca lumea este mica si ca orice gand poate prinde aripi spre a se concretiza intr-un fel; ca imposibilul este provocarea de care ai nevoie de a te incerca si a te dovedi; nonconventionalul este ghidul intr-un prezent continuu fara trecut si fara viitor; totul se joaca pe o carte a carui miza de multe ori nu este importanta?

interesant este ca toate aceste trairi interioare sunt numite nebunie sau dragoste. Cine poate spune ce este corect sau gresit? poate asta inseamna sa traiesti cu adevarat in loc sa-ti cumperi fericirea in rate. si totusi se poate altfel? Acest Procust al zilelelor noastre nu accepta fericire decat in doze mici. Toat lumea moare dar nu toata lumea stie sa traiasca.

oare ce este mai trist? ca atunci cand suntem tineri alergam cu capul inainte si apoi cand am vrea sa alergam nu ne mai tin picioarele si nici capul, traumatizat de atatea lovituri primite in tineretea tumultoasa.

iti mai aduci aminte cand aveai doar 18 ani si erai un nebun care iubea fara bani?

S-au schimbat multe de atunci?

luni, 4 ianuarie 2010

Oaia neagra

Apelativul de "Oaie neagra", foarte des folosit in limbajul uzual, echivalent cu "Cal breaz", intotdeauna a avut o semnificatie negativa.Sincer nu inteleg de ce este asta o jignire; ar trebui tratata ca un compliment.
Dintr-o turma de oi, toate albe, se nimereste una care sa fie neagra. Ce drama! Ce tupeu!Cum a indraznit cineva sa sparga tiparele? Sa nu respecte regulile familiei, societatii? Sa nu merga pe acelasi drum cu ceilalti?
This is unaceptable! (cum se zice pe la noi).
Noroc ca am scapat de comunism, ca amarata aia ar fi fost luata pe sus si vopsita asa de repede ca nici n-ar fi apucat sa zica "Meee".
Si totusi, in tarile dezvoltate (nu inca la noi din nefericire), copiii sunt incurajati sa devina niste oite negre. Daca tot nu este de la natura macar atitudinea sa iasa in evidenta: It's all about the atitude!
Si asa, fiecare incearca cum poate: ba cu parul valvoi si colorat in rocvaviv, ba cu silicoane, ba cu tatuaje, si lista poate continua la nesfarsit, ca doar imaginatia omului este bogata si diversa.
Si totusi nu cred ca ne gandim prea mult ce inseamna acest "altfel". Oare poate spune cineva ce este alb si negru, cand perceptiile noastre se limiteaza la bastonase si conuri, cand suntem sclavii propriilor noastre vicii? Sunt prea putini cei care au curajul sa fie diferiti, care incerca diverse modalitati sa se cunoasca sa traiasca cu adevarat, chiar cu pretul de a fi neintelesi si marginalizati.
Este foarte curioasa acasta mentalitate a omului de a se crede intotdeauna mai bun decat celalalt, de a-si lua aceast acest drept de a judeca si a spune ce e bine si ce nu. De la cine?
Nu inteleg de ce ne asumam riscuri dintre cele mai ciudate si nu acceptam macar ideea ca a fi "oaia neagra" este o normalitate.
Parintii nu vor copii diferiti. Sunt complicati, vin fara manual de utilizare si sigur trebuie sa aiba o problema. Ei trebuie sa fie "in rand cu lumea" si au ca exemplu pe "x" sau "y" care au: bani, masina, casa; "tot ce trebuie unui om"
Si dupa ce te-au pus in rand iti spun ca "esti destul de mare sa te descurci si singur".
Si cam trist iti dai seama ca "all the above" nu mai conteaza deloc atunci cand esti doar un nume, cu o viata care nu te reprezinta si te obliga sa-ti iei singur haina cea alba si sa spui "multumesc pt ajutor".

duminică, 3 ianuarie 2010

Dorinte de Anul Nou

Tot timpul inainte de anu' nou, ne gandim la ce am realizat, sau la ce am vrut (dupa caz) si ne facem planuri, ne punem dorinte pt noul an.
Majoritatea sunt utopice, dar aceasta perioada vine cu un avant si cu un fior si cu o mica voce care spune: "orice se poate! trebuie doar sa incerci!"
Cred ca stiti la ce ma refer :)
Totul ar fi minunat daca aceste mici "condimente" nu si-ar pierde din putere odata cu indepartarea de perioada "magica". E la fel cu scortisoara si marul. Parca in restul anului nu au aceeasi aroma.
Si asa, ajungem din nou sa ne punem dorinte si sa le analizam pe cele care nu s-au indeplinit (destul de multe, din nefericire), le gasim scuze, unele mai bune, altele mai putin; le dam de cap celor care au venit nepoftite.
Si ne trezim putin dezamagiti. Ce s-a intamplat cu fiorul, cu vocea, unde au disparut?, de ce nu n-au aparut aunci cand era nevoie?
Poate ca firea intortochiata a omului ne face sa ne fixam singuri dorinte, care sunt la o analiza simpla, foarte greu de atins, ca sa nu zic, imposibile, doar pt a simti fiorul vietii, provocarea?
La fel ca masina rosie/ amantul tanar la criza anilor 40. Vocea apare din nou, putin modificata:"hai ca inca se poate" Din nefericire vedem prea mult aceste incercari.
Oare nu ar fi mai simplu sa avem dorinte "pamantesti"?
Aaa, mi-am adus aminte: simplu e banal, si banalul.......... chiar nu place nimanui. Toata lumea fuge de el, in asemena masura incat imbratiseaza Ridicolul cu zambetul pe buze.
Orice, numai banali sa nu fim............Chiar si in intimitatea gandului si sufletului noastru: INTERZIS BANALUL.
Si intrebarea este: mai bine originali, "fresh" (cum zicea amicul nostru din Madagascar) si dezamagiti sau banali si putin mai multumiti de noi si cu noi?